Ce este boxul (de fapt)?

Boxul nu este un simplu sport, ci o disciplină sportivă care educă mintea și corpul, care dezvoltă armonios oamenii de toate vârstele. Boxul nu înseamnă doar bătaie, este o artă nobilă. Inclus în Jocurile Olimpice încă din anul 688 î.H., boxul a avut suficient timp să se șlefuiască, astăzi fiind considerat o formă de artă. De altfel, asemeni dansului, unde există ritm, boxul este un act construit în jurul mișcărilor ritmice. 
Ierarhia sistemelor corpului ce trebuie implicate într-un antrenament sau meci de box este următoarea: capul (cu ajutorul lui decizi ce lovitură ar trebui să urmeze), picioarele (având o deplasare bună a picioarelor și rezistența actului va fi mai mare) și pumnii. Toate învăluite într-o pătură groasă de agilitate.

România a fost și încă este recunoscută în lumea boxului ca având un sistem educațional foarte bun. 
Implicată la nivel internațional, Federația Română de box este parte fondatoare a AIBA (Federația Internațională de Box) încă din 1926. Țara are un palmares stufos de talente ale boxului, talente native, care pot practica acest sport până la înaltă performanță. 
Cu ani în urmă, de-a lungul generațiilor, România reprezenta o școală de temut în competițiile internaționale, europene și chiar olimpice. Școala românească de box a rezistat în timp, a evoluat și a creat boxeri mari precum Nicola Linca, singurul nostru campion olimpic (1956). Ilie Dragomir, Ion Stan, Florin Livădanu, Radu Daniel toți sunt campioni antrenați și ghidați spre victorie de către școli de box din România, respectiv, de către mari maeștri precum Gîju N. Ciuca, Griescu, Manea, frații Cuțov, Năstac și mulți alții. În speță, arta și tainele boxului au fost lăsate moștenire din generație în generație, de la maestru la elev, preluând tehnici și stiluri de luptă. 
De-a lungul anilor, în lumea boxului, a existat și încă există regretul faptului că nu mai avem un campion olimpic. Totuși, am avut și vom mai avea campioni mondiali și medaliați olimpic, precum – F. Vastag, L. Doroftei, Marian Simion, Bute și mulți alți sportivi de performanță – care vor face România recunoscută pentru calitatea școlii sale de box. Ne dorim cu ardoare șă găsim noi talente în box, pentru ca România să ia, din nou, calea celor mai mari culmi. 
Mulți oameni cred că ”Boxul este un sport periculos. Boxul nu este pentru femei. Boxul nu este pentru oricine. Boxul nu poate fi un hobby” și putem să continuăm lista de stereotipuri. Dar de ce să o facem, când adevărul este altul? Când boxul chiar este un hobby pe care îl poate practica absolut oricine: de la adolescenții de 14 ani, la femeile și bărbații de 60. Boxul nu are vârstă, boxul nu urâțește corpul, ci îl fortifică și îl dezolvtă în varianta lui perfect armonioasă.
Cum putem garanta lucrurile acestea? În primul rând, așteptăm la sala noastră pe oricine își dorește să discute cu unul dintre antrenorii noștri pentru a răspunde oricăror întrebări. Pe oricine își dorește să asiste la un antrenament pentru a-și face o idee. Pe oricine își dorește să participe activ și gratuit la un prim antrenament.
Cum vedem noi lucrurile: zilele noastre de antrenament sunt zilele în care ne întâlnim cu familia, în care facem mișcare împreună în același suflu, zile în care ne distrăm. O familie care cuprinde lunar cel puțin 100 de membri și care e formată din adolescenți și adulți de toate vârstele. Pentru că da, o spunem din nou: boxul este pentru toți! Iar noi ne dorim să menținem lucrul ăsta adevărat și, de ce nu, să găsim viitorii campioni.

Vino în familia Box Club Mircea!

Close Menu